Totul despre celulele stem

Celula stem (denumită și celulă sușă) este definită ca o celulă care, prin diviziune mitotică, produce două celule ce au capacitatea de a rămâne în stadiul de celulă stem (păstrând astfel caracterul nediferențiat) sau de a se diferenția în urma unor diviziuni succesive. În acest fel, celula stem se poate divide fie simetric, caz în care rezultă două noi celule stem sau două celule diferențiate, fie asimetric, rezultând o celulă stem și o celulă diferențiată. Capacitatea celulei stem de a da naștere unei celule identice se numește auto-înnoire (self-renewal -în limba engleză), iar cea de a da naștere altor tipuri de celule se numește diferențiere.
Celulele sușă pot fi clasificate în funcție de plasticitatea sau de capacitatea lor de dezvoltare în celule stem totipotente, pluripotente și unipotente.

Clasificarea celulelor stem

Celulele totipotente sunt cele mai versatile. Zigotului rezultat în urma fertilizării și blastocitele rezultate din primele diviziunii mitotice ale oului sunt considerate celule totipotente, ele având potențialul de a genera toate celulele și țesuturile care vor da naștere la embrion.
Celulele pluripotente sunt asemănătoare celor totipotente în sensul că pot da naștere la mai multe categorii de țesuturi dar, spre deosebire de acestea, nu pot dezvolta un întreg organism.

Celulele unipotente sunt celulele ce dau naștere unui singur tip de celule dintr-un țesut (spre exemplu, celulele sușă din stratul bazal al pielii ce dau naștere cheratinocitelor) .Celulele stem se mai pot împărți în două mari categorii: embrionare și adulte. Celulele stem embrionare (embryonar stem cell, ESC, în limba engleză) pot da naștere oricărui alt tip de celulă/țesut (pluripotențialitate), și pot fi obținute din țesut embrionar. Utilizarea lor este însă limitată din considerente etice. Expresia unor factori de transcriere (transcription factors în limba engleză) ca Oct-4, Nanog și Sox-2 este caracteristică acestor celule.
În contrast, celulele stem din țesuturile adulte au o capacitate de diferențiere mai limitată (mono-, bi- sau multipotențialitate), și anume pot da naștere doar unor celule caracteristice țesutului din care provin. Este remarcabil că, într-un mediu de creștere optim, celulele stem din măduva osoasă și cele din sângele cordonului ombilical au o capacitate de diferențiere mult mai mare decât cele provenind din alte țesuturi.
Studii recente sugerează că celulele stem ar putea fi responsabile de rezistența unor tipuri de cancer (mamar, leucemii) la terapiile convenționale. În urma unor modificări, celulele stem ar putea fi folosite pentru regenerare tisulară (miocard, țesut hepatic, epidermă, etc.), condiția preliminară fiind înțelegerea factorilor extrinseci ce controlează proliferarea și diferențierea celulele stem, deoarece, în lipsa acestora, pluripotența lor poate determina apariția unor tumori. (preluare Wikipedia)

 

Cuvinte cheie: ,

Adaugă comentariul tău