Ţânţarul, un agresor ce poate ucide

Virusul West Nile (VWN) este un  flavivirus transmis de la păsări la om prin intermediul muşcături de ţânţar. VWN a fost descoperit în sângele unei femei febrile dintr-o  provincie din Uganda în 1937. Cu toate acestea, focare care au implicat sute de oameni cu manifestări neurologice grave au fost raportate şi în România, Rusia, Israel la sfârşitul anilor 1990. Cele mai multe dintre persoanelor infectate cu VWN răman asimptomatice, iar aproximativ 20% dezvoltă ușoare simptome asemănătoare gripei. Aproximativ 1 în 150 (<1%) dezvoltă o boala acută neurologică, care poate duce la comă, paralizie şi moarte.

 

Transmitere

Vârful perioadei de transmitere pentru VWN variază de la mijlocul lunii iulie până la începutul lunii decembrie, cu un vârf la sfârşitul lui august şi începutul lui septembrie.

Calea cea mai frecventă de transmitere a VWN la om este prin muşcătura unui ţânţar infectat. Ţânţarii se infectează cu VWN când se hrănesc cu sângele păsărilor purtătoare de virus. Timp de aproximativ 2 săptămâni, cât trăieşte un ţânţar, el poate transmite virusul la animale, păsări şi om. Conform statisticilor   douăzeci şi şapte de specii de mamifere, s-au dovedit a fi sensibile la infecţii cu VWN,  iar printre cei mai expuşi sunt oamenii şi caii.

În 2002 cercetătorii au mai descoperit şi alte căi de transmitere a virusului: transfuziile de sânge, transplantul de organe, transmiterea transplacentară şi alăptarea.

Simptome

În timp ce majoritatea persoanelor infectate cu VWN sunt asimptomatice, unele pot dezvolta o boală asemănătoare gripei, manifestată prin debut brusc de febră ridicată, cu frisoane, după o perioadă de incubaţie de 3-14 zile, simptome ce durează de obicei 3-6 zile. Pacienţii pot avea stare de rău, cefalee, artralgii, limfadenopatie, dureri de spate, anorexie, vărsături, mialgii şi dureri de ochi retro-orbitale ce se înrăutăţesc la mişcarea ochilor.

Cele mai de temut sunt manifestările neurologice de tipul meningită, encefalită sau paralizie acută flască. Mai mult de 90% dintre pacienţii cu boli neurologice au febră însoţită de simptome gastro-intestinale şi dureri de cap,  paralizie flască a membrelor şi a tractului respirator, fiind  raportate şi alte simptome neurologice, cum ar fi tremor, mioclonii şi manifestări de tip parkinsonian (inclusiv rigiditate, bradikinezie, instabilitate posturală ).

Un risc crescut de a dezvolta o formă severă de boală îl au pacienţii vârstnici, cu diabet zaharat, hipertensiune, HIV, poliartrită reumatoidă, boală coronariană, cancer, imunosupresie, istoric de AVC, alcoolism.

Sugarii născuţi din mame care au fost diagnosticate sau suspectate a fi fost infectate cu VWN în timpul sarcinii trebuie supuşi unor evaluări clinice şi de laborator specifice.

Detectarea anticorpilor IgM pentru VWN în ser sau LCR folosind metoda  ELISA este cea mai eficientă metodă de diagnostic.

Nu există nici un tratament specific pentru infecţia cu VWN. Tratamentul constă numai din tratament suportiv şi simptomatic, inclusiv suport respirator, fluide intravenos şi prevenirea infecţiilor secundare. Vaccinuri umane pentru  VWN sunt în curs de dezvoltare.

Prevenire

Modul cel mai eficient de a preveni muşcăturile de ţânţar este aplicarea pe piele a spray-urilor care-i îndepărtează. Aceste repelente ce conţin DEET (N, N-dietil-m-toluamide) trebuie aplicate  pe pielea expusă şi pe îmbrăcăminte înainte de a ieşi în aer liber. De asemenea, este recomandată purtarea de haine care să acopere mâinile şi picioarele, mai ales seara, când ne plimbăm prin pădure, prin parc sau în deltă.

Măsurile de mediu includ instalarea plaselor de protecţie pentru geamuri şi uşi, golirea de rutină a tuturor dispozitivelor în care se adună apa (ea fiind un mediu de reproducere pentru ţânţari), folosire substanţelor chimice în preajma lacurilor şi piscinelor pentru a–i distruge.

În prezent, prevenirea şi controlul sunt singurele măsuri care ajută la reducerea morbidităţii şi mortalităţii asociate cu infecţia cu VWN.

Dr. Cornelia Dogaru, boli infecțioase

Adaugă comentariul tău