Spitalele, reclasificate în funcţie de competenţă

Începând de astăzi, 20 aprilie, timp de 15 zile, toate unităţile sanitare cu paturi au obligaţia de a solicita în scris, direcţiei de sănătate publică din aria administrativ teritorială unde îşi desfăşoară activitatea, clasificarea, conform noii legislaţii în vigoare.

Cererea unităţilor este însoţită de o fişă de autoevaluare de a cărei corectitudine şi realitate a datelor înscrise răspunde managerul unităţii solicitante. Direcţiile de sănătate publică au la dispoziţie cinci zile pentru a analiza cererile şi a încadra spitalele într- una dintre cele cinci categorii existente, în funcţie de nivelul de competenţă, după care vor trimite Ministerului Sănătăţii, pentru aprobare, noua clasificare.
Ordinul ministrului Sănătăţii nr. 1408/2011 privind metodologia pentru clasificarea spitalelor în funcţie de competenţă a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 274/2011

“Am realizat o nouă clasificare a spitalelor, mai simplă şi coerentă. Până acum, în România se utiliza o multitudine de clasificări ale spitalelor. Numai în Legea 95/2006 sunt enumerate o serie de clasificări în funcţie de criteriul regional, de specificul patologiei, de regimul proprietăţii sau din punctul de vedere al învăţământului medical şi cercetării. În multe cazuri clasificările se întrepătrund, se suprapun sau se amestecă. De exemplu, unele spitale judeţene sunt regionale, clinice, şi de urgenţă şi pot fi şi instituţii publice cu secţii private, în acelaşi timp. Nu există o reprezentare coerentă a reţelei spitaliceşti. Noua metodă de clasificare s-a realizat pe baza experienţei internaţionale şi a recomandărilor experţilor independenţi”, a declarat ministrul Sănătăţii, Cseke Attila.

Ministrul a mai spus că principalele avantaje ale noii clasificări sunt creşterea eficienţei funcţionării spitalelor prin evitarea suprapunerilor şi paralelismelor cu alte unităţi spitaliceşti, asigurarea accesului echitabil al cetăţenilor la serviciile medicale continue, precum şi modelarea finanţării pe nivele de competenţă şi de performanţă, păstrându-se însă metodologia unică naţională de finanţare (tarif pe caz ponderat unic la nivel naţional).

De asemenea, prin noua metodă de clasificare vor fi diminuate costurile de tratament prin evitarea internării la nivele inferioare de asistenţă spitalicească a pacienţilor cu patologii complexe, care nu pot fi rezolvaţi la acel nivel.

Mai mult, clasificarea pe baza acestei metodologii va fi utilizată pentru stabilirea protocoalelor de transfer interspitalicesc pentru cazurile necritice, dar şi pentru planificarea dezvoltării reţelei spitaliceşti în concordanţă cu necesităţile populaţiei. Clasificarea spitalelor va avea un rol esenţial în elaborarea propunerilor de modelare a finanţării suplimentare a spitalelor, pe nivele de competenţă şi performanţă, şi pentru planificarea achiziţiilor de aparatură medicală.

Unităţile sanitare cu paturi se vor clasifica în cinci categorii:

  • spitale de categoria V: nivel de competenţă limitat – spitale care asigură, după caz, următoarele servicii medicale: servicii medicale pentru îngrijirea bolnavilor cronici, servicii medicale într-o singură specialitate sau servicii paleative;
  • spitale de categoria IV: nivel de competenţă bazal – spitale care deservesc populaţia pe o rază administrativ-teritorială limitată, pentru afecţiuni cu grad mic de complexitate;
  • spitale de categoria III: nivel de competenţă mediu – spitale care deservesc populaţia judeţului din aria administrativ-teritorială unde îşi are sediul şi, doar prin excepţie, din judeţele limitrofe, pentru afecţiuni cu grad mediu de complexitate;
  • spitale de categoria II (cu subcategoria II M pentru unităţile monoprofil) : nivel de competenţă înalt – spitale care deservesc populaţia judeţului din aria sa administrativ-teritorială, precum şi din judeţele limitrofe, cu nivel înalt de dotare şi încadrare resurse umane şi care asigură furnizarea serviciilor medicale cu grad mare de complexitate;
  • spitale de categoria I (cu subcategoria I M pentru unităţile monoprofil): nivel de competenţă foarte înalt – spitale care asigură asistenţa medicală la nivel regional, deservind populaţia judeţului din aria sa administrativ-teritorială, precum şi alte judeţe, cu cel mai înalt nivel de dotare şi încadrare cu resurse umane şi care asigură furnizarea serviciilor medicale cu grad de complexitate foarte înalt.

Pentru păstrarea funcţionalităţii sistemului naţional de urgenţă, inclusiv din punct de vedere al finanţării care este asigurată cu surse de finanţare distincte din bugetul Ministerului Sănătăţii, se va utiliza în continuare clasificarea spitalelor de urgenţă prevăzută prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1764/2006.

Având în vedere realităţile şi specificul organizării şi funcţionării spitalelor româneşti în prezent, Ministerul Sănătăţii va permite o clasificare provizorie, până la 31 decembrie 2011, pentru acele unităţi care, deşi nu îndeplinesc în acest moment totalitatea criteriilor minime de clasificare, se pot angaja într-un proces de conformare la aceste cerinţe, cu termene şi responsabilităţi precise.

De asemenea, s -a avut în vedere şi situaţia unităţilor care-şi pot coordona şi completa activitatea cu spitale învecinate, în special în centrele urbane de dimensiuni mari. Astfel, dacă una sau două specialităţi sunt asigurate prin linie de gardă continuă de către un alt spital, clasificat cel puţin la nivelul III şi aflat la maxim 5 km distanţă, aceste nu mai sunt considerate a fi obligatorii pentru unitatea solicitantă.

Alina Dan

Adaugă comentariul tău