România, o ţară de bolnavi cronici

La finalul lui 2009, România ”se mândrea” cu un loc fruntaş în Europa într-un top al bolilor cronice. Statisticile arătau că aveam 3,5 milioane de bolnavi cronici, dintre care 40.000 sufereau de diferite forme de cancer. În doi ani, am păstrat aceaşi poziţie de frunte, mai ales că cifrele aproape că s-au dublat. Statisticile recente arată că în 2011 avem peste 98.000 de bolnavi de cancer, peste 2 milioane de bolnavi de hepatita B sau C şi mai mult de un milion de români au diabet. De asemenea, 600.000 de persoane au diabet şi boli de rinichi şi 1.800 de pacienţi sunt înscrişi în programul de dializă.

Estimările Ministerului Sănătăţii sunt şi mai sumbre, oficialii anunţând o creştere cu 3.000 de bolnavi de cancer anual. Pe lângă sistemul sanitar românesc deficitar – mai nou bolnavii de cancer au fost puşi în imposibilitatea de a-şi procura din farmacii tratamentul injectabil care îi ajută să supravieţuiască – de vină pentru numărul crescut al bolnavilor cronici suntem şi noi, care de cele mai multe ori ajungem la medic atunci când nu prea mai sunt multe de făcut.

Dacă la nivel mondial, cea mai frecventă boală cronică este cancerul pulmonar, în România fruntaş este cancerul mamar. ”Însă, la cancerul de col uterin suntem fruntaşii Europei în ceea ce priveşte mortalitatea şi pe a doua poziţie ca incidenţă în România”, a precizat Cezar Irimia, preşedinte al Coaliţiei Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice din România (COPAC). În lume, cancerul de sân afectează una din opt femei şi este pe locul al doilea, după cel pulmonar.

Trei sunt cauzele principale care duc la incidenţa crescută a cancerului de col uterin, afirmă medicul ginecolog Petre Brătilă, de la Spitalul Euroclinic din Capitală.

Prima dintre ele, spune el, este lipsa unui sistem naţional de depistare şi prevenire a cazurilor de cancer. Acesta a existat la un moment dat, însă a murit din faşă, fiind înlocuit cu programul naţional de vaccinare împotriva HPV, la rândul său un eşec. Celelalte două cauze ale numărului mare de cazuri de cancer de col uterin sunt reprezentate de proasta informare a populaţiei cu privire la infecţiile cu Papillomavirus, dar şi lipsa unui sistem naţional de supraveghere a bolnavilor cu cancer.

Numărul deceselor din cauza cancerului a ajuns la 12,5% din total, devansând SIDA, tuberculoza sau malaria, se arată în datele furnizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Cazurile de cancer de sân, colorectal şi de col uterin sunt responsabile pentru o treime din decesele cauzate de cancer în rândul femeilor, în timp ce pentru bărbaţi, cancerul colorectal reprezintă 11% din cazurile mortale de cancer. Odată cu îmbătrânirea populaţiei UE şi în absenţa luării unor măsuri preventive, aceste cifre vor creşte, se precizează într-un raport al Uniunii Europene.

Rinichii românilor, tot mai bolnavi

15 români din 100 suferă de boli cornice renale se arată în datele furnizate în urmă cu două luni de Societatea Română de Nefrologie.

„Asocierea dintre boala cronică de rinichi, diabet şi bolile cardiovasculare reprezintă o ameninţare pentru sănătatea publică, reducând semnificativ speranţa de viaţă a populaţiei. Din cauza relaţiei complexe de cauzalitate între aceste trei afecţiuni, fiecare dintre ele poate reprezenta factor de risc de cauză sau complicaţie a celeilalte”, consideră Adalbert Schiller, preşedintele Societăţii Române de Nefrologie.

Obezitatea aspiră la cronicizare

Surplusul ponderal nu mai este o situaţie izolată, care caracterizează doar populaţia din ţările cu un nivel de dezvoltare peste mediu. De exemplu, deşi ne plângem de sărăcie şi nici la nivel economic nu stăm prea bine, peste 30% dintre adulţii români suferă de obezitate. La nivel mondial există peste un miliard de persoane adulte supraponderale, mai multe decat cele 800 de milioane de persoane care suferă de malnutriţie. Acesta este şi motivul pentru care la începutul acestei luni, militanţii împotriva obezităţii au cerut ca boala să fie încadrată în rândul afecţiunilor cronice.

Un român din patru suferă de obezitate, iar România se clasează în primele zece locuri în Europa privind numărul persoanelor cu această problemă, arată statisticile Institutului de Endocrinologie „C.I.Parhon” din Bucureşti.

Mai îngrijorător este faptul că, în ultimii opt ani, numărul elevilor care suferă de obezitate s-a dublat. Un studiu realizat în 2009 de Institutul de Sănătate Publică Bucureşti determină drept cauză principală a obezităţii la elevi stilul de viaţă nesănătos al acestora.

„Majoritatea copiilor obezi servesc mai multe gustari pe parcursul unei zile, constand in dulciuri, minuturi, snacks-uri si, rareori, consuma fructe. In alimentatia copiilor si adolescentilor supraponderali si obezi se regaseste de mai multe ori pe zi consumul de produse fast-food, dulciuri, bauturi racoritoare carbogazoase”, spunea atunci autorul raportului, doctorul Aurelia Cordeanu.

Sedentari şi graşii, aproape un milion şi jumătate dintre români suferă acum de una dintre cele două forme de diabet. Diabetul de Tip 1 afectează mai ales persoanele tinere, în timp ce diabetul de Tip 2 este mai frecvent la persoanele adulte, trecute de 40 de ani.

Cum am ajuns atât de bolnavi

Proasta informare, comoditatea şi lipsa banilor sunt cauzele principale pentru numărul mare de bolnavi cronici din România.

Dacă despre cancerul pumonar se spune că este ”boala fumătorilor”, la cancerul uterin şi cel mamar cauzelor mai sus menţionate li se adaugă şi lipsa unui sistem naţional de depistare şi prevenire a cazurilor de cancer.

În ceea ce priveşte cele două forme de hepatită, B şi C, modalităţile de infectare sunt diferite.

  • Hepatita B este transmisibilă prin contactul cu sângele sau fluidele corporale ale persoanei infectate. O persoană se poate îmbolnăvi cu hepatită B dacă intră în contact cu un purtator de virus. Acest lucru se poate întâmpla prin contact sexual neprotejat, prin folosirea în comun a acelor de seringă sau de instrumentar nesteril, în frizerii şi în saloanele de tatuaj. În plus, femeile gravide pot transmite virusul copiilor lor.
  • Hepatita C – boală cronică cu o perioada se incubaţie a virusului cuprinsă între 10 şi 15 ani şi fără manifestări specifice – este cauzată de virusul HCV şi, de obicei, se transmite prin transfuzii de sânge. Acum sângele destinat transfuziilor este verificat în prealabil, deci, principalele cauze de transmitere a bolii sunt tatuajele, vaccinarea cu echipament nesterilizat, folosirea în comun a periuţei de dinţi, a aparatului de bărbierit, a pensetei şi a trusei de manichiură. De asemenea, hepatita C se transmite de la mama purtătoare a virusului la nou-născut.

Cele două boli pot fi depistate atât prin teste de sânge (TGO, TGP) cât şi prin teste imunologice, markeri virali sau viremie.

Sănătatea românilor, conform guvernelor

În 2007, Guvernul Tăriceanu a lansat Programul naţional privind evaluarea stării de sănătate a populaţiei”, un program care a beneficiat de o finanţare de 631.604.057 lei vechi . Unul dintre scopurile demersului a fost acela al cunoaşterii ponderii la nivelul populaţiei a factorilor determinanţi pentru bolile cu impact major asupra stării de sănătate a acesteia, diagnosticarea precoce şi monitorizarea acestor boli pentru evitarea deceselor premature.

Programul consta într-un set de nouă analize uzuale, pe care medicii de familie îl prescriau pacienţilor asiguraţi. Cei mai mulţi au considerat demersul un eşec şi la finalul acestuia, la 31 decembrie 2008 nu au existat regrete. Oamenii îşi amintesc însă cozile la medicul de familie pentru programări şi cum ”îşi pierdeau rândul” la laboratoarele care epuizau plafoanele încă din primele două zile ale lunii.

”Cu fondurile cheltuite pentru acest program s-ar fi putut finanţa program naţional de screening şi preventie pentru cancerul de col uterin, pe o perioadă de patru ani. Scăderea ratei de îmbolnăvire de acum în 15 ani este importantă, dar nu trebuie să uităm că, în prezent, în România cancerul uterin face aproximativ 2.200 de victime anual ”, aprecia Ion Bazac, fost minstru al Sănătăţii şi opozant al programului.

Cu plusuri, dar mai mult cu minusuri, ”Programul naţional privind evaluarea stării de sănătate a populaţiei” era o rază de speranţă. Acum însă lucrurile par să stea şi mai rău, în contextul în care, prin dispoziţie guvernamentală, unele dintre spitale considerate neperformante dispar, lăsând în voia sorţii sute de pacienţi care pentru un simplu control medical trebuie să străbată zeci de kilomtetri. Asta dacă au cu ce şi, mai ales, dacă mai au timp.

Adaugă comentariul tău