Pericolul din oala de mâncare. Cât de rea este intoxicația cu aluminiu

Aluminiul, un metal de tranziție omniprezent în viața noastră, nu putea să lipsească din industria alimentară, ca aditiv, în medicamente (antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat), în produsele de larg consum (există în aer și în apă). Este inevitabil. Dar, în ultima vreme specialiștii au constatat o concentrație crescută de aluminiu în organismul oamenilor, mai ales al copiilor, intoxicarea putând ajunge săptămânal la 2-3 miligrame de aluminiu pe kilogram, în condițiile in care cantitatea tolerabilă este de cel mult un miligram. În timp, expunerea la aluminiu duce inevitabil la demență.

Alerta la aluminiu s-a dat încă din secolul trecut, dar oamenii au ignorat avertismentele. Până în 1940, când un renumit medic a descris cazul cățelului său care fusese pe moarte și niciun veterinar nu reușise să-i afle diagnosticul. Doctorul obișnuia să-i pregătească mâncarea în tigăi de aluminiu, iar câinele a început să vomite după mese și după o lună era atât de slăbit că nu se mai putea ține pe picioare. A schimbat tigaia cu una emailată, constatând imediat îmbunătățirea sănătății câinelui, până când acesta s-a refacut total.

Deși pare greu de crezut, aluminiul e responsabil de multe dereglari și în organismul oamenilor, cea mai cumplita fiind demența, afecțiune de care suferă milioane de persoane în lume. Beți apă de izvor! Apa de la robinet e plină de aluminiu. Cea mai mare parte a uzinelor de tratare a apei de suprafață utilizează sulfat de aluminiu (în Romania se folosește în mod curent) pentru a elimina microorganismele nocive și alte particule care pot fi usor distruse prin sedimentare și filtrare. Pentru ca sulfatul de aluminiu este eliminat în mare parte printr-un stadiu mai avansat al procedeului, concentrația de aluminiu a apei tratate este mai ridicată decât în cea netratată. Aportul zilnic de aluminiu din apa potabilă poate varia mult în funcție de regiune și de râuri care sunt mai bogate sau mai sărace în aluminiu. Se crede că aluminiul de origine naturală, provenit din apa netratată, se află într-o formă care nu este ușor asimilată de organism și nu provoacă efecte negative asupra sănătății. Dar apa tratată conține aluminiu ușor asimilabil, de aceea – atentie! – apa poate fi o sursă mai importantă de aluminiu decât hrana. Cantitatea de aluminiu din apa îmbuteliată și cea de la robinet variază și ea, după cum producătorii  utilizează apa de la robinet cu sau fără tratamente suplimentare. Cel mai bine e să citim cu atenție eticheta sticlei de apă minerală sau plată și să o alegem pe cea care conține cel mai puțin aluminiu.

Riscul de apariție a bolii Alzheimer e de 7-8 ori mai mare la persoanele care consumă ape bogate în aluminiu monomeric.

CITIȚI AICI DE CE NU PUTEM BEA APĂ DE LA ROBINET

Conținut în medicamente

Aportul de aluminiu care provine din aerul nepoluat se ridică la cel puțin patru micrograme pe zi. Dar unde mai există aer nepoluat? În zonele industriale, unde nivelul aluminiului din aer este mult mai ridicat, cantitatea poate crește la mai mult de 100 micrograme pe zi. La serviciu, muncitorii pot respira 3,5 până la 7 miligrame de aluminiu pe zi. În afară de aer și apa, oamenii absorb aluminiu, și încă în doza maximă, și din medicamente. E vorba de cele care nu sunt prescrise de medici și care se vând la cerere în farmacii, ca antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat și unele vitamine pentru copii. Organizația Mondială a Sănătății a estimat ca aportul celor care consumă regulat acest tip de medicamente pe bază de aluminiu poate crește până la cinci grame pe zi. Toți acești factori care conțin metalul toxic au efecte diferite asupra organismului în funcție de vârstă și grad de sănătate.

Dar cele mai puternice surse de expunere la aluminiu rămân ambalajele: cutii, caserole, foliile care au la bază acest metal. Un studiu recent publicat de o revistă medicală din Australia a arătat ca doza de aluminiu care se găsește în cutiile metalice de băuturi și sucuri o depășeste cu 5% pe cea din ambalajele din sticlă.

Anul trecut, medicii români au determinat cantitatea de metale toxice din firele de păr recoltate de la 1.000 de persoane. Rezultatele cercetării i-au uimit: peste 30% dintre pacienți au aluminiu în corp, peste limita admisă. Efectele imediate sunt următoarele: omul are dureri de cap, se balonează, i se usucă pielea și își pierde pofta de mâncare. Pacienții care suferă de afecțiuni renale și primesc tratamente de dializă regulat, se expun la niveluri crescute de aluminiu în lichidele pentru dializă. Studiile au arătat că aluminiul ajunge în organism și din cereale, prăjituri, biscuiți, paste, legume (ciuperci, spanac, ridichi, salată verde), dar și din ceaiuri sau băuturi care conțin aditivi alimentari cu aluminiu, cum ar fi cacao. Cantitatea de aluminiu crește peste cota admisă și atunci când peștele și carnea sunt gătite în oale din aluminiu sau sunt împachetate în folie de aluminiu (staniol, supus la temperaturi mari în cuptor). Toți suntem expuși mai mult sau mai puțin riscului de a absorbi aluminiu, dacă nu în bucătaria proprie, atunci când bem o cafea în oraș, preparată cu apa contaminată sau în ibrice de aluminiu. Un pericol pentru sănătate îl reprezintă și radiatoarele confecționate din aluminiu care sunt responsabile pentru simptome ca: amețeală, tulburări de vedere și chiar începutul unor paralizii.

Efecte nefaste

Persoanele supraexpuse la aluminiu pot să prezinte encefalopatie, o formă de demență caracterizată de convulsii, tremurături, psihoza și diferite schimbări la nivelul vorbirii și al comportamentului. Encefalopatia, ca efect al expunerii la aluminiu în exces, se întâlnește mai ales la bolnavii care fac dializă. Absorbția mare de aluminiu poate provoca anemie, osteomalacie (oasele moi sau sfărâmicioase, din cauza tulburărilor profunde în metabolismul fosforului și al calciului din masa osoasă), infarcte. Aluminiul este asociat și altor boli serioase care afectează sistemul nervos, precum maladiile Lou Gehrig și Parkinson. Dar cele mai de temut sunt demența presenilă, tulburarile mentale, îmbătrânirea precoce și Alzheimer. Deși industria farmaceutică a mediatizat exagerat progresul înregistrat în prevenirea și tratarea acestei boli, în realitate progresul este nesemnificativ. Primele simptome care se recunosc la această boală, și care indică începutul unei deteriorări mintale progresive, sunt pierderile de memorie, dezorientarea și depresia. Celulele creierului pacienților suferinzi de această boala pot conține de > 10 până la 30 de ori mai mult aluminiu decât media.

Ce obiecte trebuiesc aruncate?

Toxicitatea acestui metal a fost descrisă în „Sciences et Vie”, unde s-a arătat ca efecte secundare ale aluminiului apar chiar și când este ”consumat” în cantitati mici. Un alt caz de intoxicație cu aluminiu este tratat într-o revistă medicală americană ca o tumoare a esofagului care s-a retras când bolnavul a încetat să mai folosească vase de aluminiu. Ce putem face noi pentru a sta cât mai departe de aluminiu? În primul rând trebuie să scăpăm de toate ustensilele, tacâmurile și recipientele de aluminiu din bucătărie, să consumăm apa îmbuteliată cu conținut scăzut din acest metal să renunțăm definitiv la ambalarea alimentelor în staniol și folii de aluminiu, să evităm aspirina pe cât posibil, să nu mai cumpărăm conserve, bere și răcoritoare la cutie, să refuzăm mâncarea la caserole tapate cu aluminiu. Pare imposibil, dar veți vedea că aceleași alimente există și în ambalaje de sticlă sau carton. Cât despre celelalte obiecte care ne înconjoară, eliminați-le pe cele inutile. De termopane și uși de aluminiu n-aveți cum scăpa.

Aluminiul din deodorante

Ambalajele produselor cosmetice (sprayuri, cutii de cremă, vopsea) au aluminiu din belșug. Aluminiul conținut în deodorante (20% clorura de aluminiu) pătrunde mai ușor prin piele decât pe cale digestivă. În plus, inhalarea de aluminiu fin divizat și de pulbere de oxid de aluminiu a fost identificată drept cauza a fibromului pulmonar și a lezării plămânilor. Antiperspirantele conțin și ele săruri de aluminiu și zirconiu, care inhibă activitatea glandelor sudoripare, prin blocarea și închiderea porilor. Un studiu efectuat la Universitatea Reading (Marea Britanie) acuza antiperspirantele și deodorantele că pot favoriza apariția tumorilor mamare, cauzate de absorbția prin piele a unei cantități de aluminiu. Asimilarea pe termen îndelungat a unor concentrații importante de aluminiu prin deodorante și antiperspirante poate conduce la serioase probleme de sănătate. Persoanele cu așa zisa  „aluminofobie” pot folosi antiperspirantele sau deodorantele fără aluminiu, disponibile în farmacii.

Un element vechi de 180 de ani  

Aluminiul a fost descoperit de Friedrich Wöhler în 1827. Este cel mai răspândit metal din natură. Nu se află în stare liberă, deoarece este reactiv, dar se găsește în minereurile de bauxită, nefelină, silicații sau oxizii săi: corindon (incolor), safir, rubin, smarald, smirghel. Este foarte folosit în industrie datorită rezistentei sale la oxidare, proprietăților mecanice bune și densității sale mici. Aluminiul este folosit în industria aerospațială, în construcții, acolo unde este necesar un material ușor și rezistent. Are bune proprietăți electrice.

E-ul criminal

În Uniunea Europeană, aluminiul este întâlnit sub denumirea de E 173, responsabil de apariția unor boli ca Alzheimer și Parkinson, osteoporoza, boli cardiovasculare. Fiind neurotoxic, Comisia Europeană dezbate posibilitatea de a fi retras din alimentație, mai ales cea a copiilor. E 173 este un colorant întâlnit mai ales în produse bazate pe cereale, ca painea, prăjiturile și biscuiții.

O listă completă a E-urilor găsiți aici

Adaugă comentariul tău