Un mare pericol pândește în natură: Boala Lyme sau borelioza

În lunile de vară, amatorii de drumeţii prin pădure sau de ieșit la iarbă verde pe malul unui lac trebuie să ţină seama de pericolul care-i pândeşte din iarbă: căpuşele din specia ixodes. Acestea sunt purtătoare ale unui  microorganism numit spirocheta Borrelia burgdorfery care produce omului „Boala Lyme” sau borelioza. Deşi nu este o boală cunoscută, borelioza este foarte periculoasă atunci când nu este tratată corespunzător. Printre afecţiunile cele mai devastatoare sunt: paralizia periferica la copii, meningită şi encefalită, iar la adulţi: artrită, afectarea cardiacă şi neurologică.

Manifestările „Bolii Lyme”

Odată muşcat de căpuşe, boală survine la 7 – 14 zile, are o durată de 3 -21 de zile şi se caracterizează prin prezenţa eritemului migrans. Mai precis, pe locul înţepăturii apare o pată  roşiatică, rotundă sau ovală, cu centrul mai clar  sau roşu violaceu, dură, nedureroasă, al cărei aspect se modifică de-a lungul zilelor. Leziunea iniţială se măreşte şi apar alte elemente cutanate de acelaşi aspect cu durată de 3 – 4 săptămâni, urmând să dispară complet în maximum 4 luni. În această perioadă pot exista şi manifestări pseudo-gripale: febră, frisoane, dureri musculare şi articulare, stare de rău, cefalee şi mărirea de volum a ganglionilor din zonele vecine muşcăturii.

Stadiul următor de boală este reprezentat de infecţia acută diseminată care se dezvoltă la 3 -10 săptămâni de la inoculare. Sunt prezente multiple leziuni de tip eritem migrans, dar acestea au dimensiuni mai reduse, sunt de obicei ovale, pot fi în relief şi nu se modifică de-a lungul zilelor. În această fază pacienţii se plâng de dureri musculare, febră şi dureri articulare. Mai rar se pot produce paralizii faciale (în special la copii), meningite aseptice şi afectare cardiacă.

Boala tardivă, cunoscută şi ca ultimul stadiu al afecţiunii, apare la câteva luni după o infecţie latentă (care nu se manifestă) şi este caracterizată de afectări articulare şi neurologice. La nivelul articulaţiei, în special la nivelul genunchiului, se constată roşeaţa, căldura şi umflarea articulaţiei (artrită).

Printre simptomele cele mai frecvente se numără şi tulburările cognitive, oboseala, durerile articulare şi musculare, cefaleea, pierderea auzului, ameţelile, senzaţia de amorţeală şi probleme cu somnul  .

Diagnosticul de boală Lyme se pune pe identificarea anticorpilor anti-Borellia burgdorfery de tip IgM sau IgG care apar dupa 2 -3 săptămâni de la contactul infectant. Din nefericire, anticorpii induşi de infecţie pot persista mai mulţi ani, dar nu sunt protectori faţă de o nouă expunere la boală.

Prognosticul pentru oricare dintre stadiile bolii este excelent când pacienţii sunt trataţi cu antibioticul potrivit.

Transmiterea bolii

Principalele surse de boală sunt rozătoarele mici, dar şi unele animale domestice şi sălbatice infestate. În contactarea infecţiei căpuşele au rol intermediar. Boala se transmite prin mai multe muşcături de căpuşă  infectată  sau printr-o singură muşcătură care durează mai mult de 24 de ore.

Incidenţa în contactarea bolii este maximă în lunile cu cea mai mare activitate a omului în natură( mai – septembrie) , iar cea mai afectată categorie de vârstă sunt copiii între 5 şi 14 ani şi categoriile profesionale care intră în contact direct cu animalele (agricultorii, zootehniştii, îngrijitorii de animale, medicii veterinari etc.).

Tratament şi profilaxie

Studiile efectuate au arătat ca probabilitatea contactării infecţiei depinde de durata  muşcăturii, deoarece aceasta este nedureroasă si căpuşa poate să nu fie observată. De aceea, se recomandă un tratament profilactic cu antibiotic dacă căpuşa a fost ataşată pe pielea omului mai mult de 24 de ore sau dacă au existat multiple muşcături.

Profilaxia poate începe în primele 72 de ore după ce căpuşa a fost îndepărtată complet. Acest lucru se poate face într-un serviciu de chirurgie sau acasă folosind un tampon de vată îmbibată în gaz sau benzină şi o pensetă cu ajutorul căreia este scoasă căpuşa din piele.

Pentru prevenirea contactării bolii se recomandă folosirea de sprayuri de protecţie care împiedică lipirea căpuşelor, purtarea de haine albe pentru vizualizarea lor dacă acest lucru se întâmplă şi verificarea pielii după ieşiri la iarbă verde.

Autor: dr. Cornelia Dogaru, boli infecțioase

Adaugă comentariul tău