Legătura dintre icter și autism

Icterul,  la nou-născuţii la termen  este asociat cu un risc crescut de autism şi alte tulburări psihologice de dezvoltare, potrivit unui nou studiu în domeniu. Cercetarea, care a inclus toţi copiii născuţi în Danemarca în perioada 1994 – 2004, a constatat că nou-născuţii care au avut icter au avut  un risc crescut cu 88% de a fi diagnosticați cu o tulburare de dezvoltare psihologică, comparativ cu nou-născuţii fără această afecțiune.

Specialiștii au decis să exploreze asocierea între icterul neonatal, autism şi alte probleme psihologice de dezvoltare după ce au văzut într-un studiu anterior (efectuat pe copiii diagnosticați cu autism) că micuții au fost de două ori mai susceptibili de a fi internați la unități de terapie intensivă neonatală decât copii fără autism , motivele nefiind greutatea scăzută la naștere, malformațiile, nașterea prematură  sau scorul  Apgar mic, așa cum ar fi fost de așteptat. Cauza cea mai frecventă a fost hiperbilirubinemia (creșterea bilirubinei din sânge , care dă colorația icterică a tegumentelor și mucoaselor).

Icterul neonatal este întâlnit la 60% dintre sugari şi, în cele mai multe cazuri ,se  rezolvă în prima săptămână de viaţă. Cu toate acestea, expunerea prelungită la niveluri ridicate ale bilirubinei este neuro-toxică şi poate provoca probleme de dezvoltare pe durata vieţii.

Relația între icter şi diagnosticul de tulburări de dezvoltare psihologică a fost urmărită  la peste 730.000 de copii. Riscul de autism infantil a fost cu  67% mai mare în rândul sugarilor care au avut icter prelungit, acesta fiind mai mare pentru copiii femeilor care mai aveau alți copii, precum şi pentru micuții născuţi între lunile octombrie şi martie. Riscul de autism infantil a dispărut în cazul în care copilul a fost conceput de către o femeie primipară sau a fost născut între aprilie şi septembrie

Medicii ar trebui să le spună părinţilor că icterul, pentru cea mai mare parte dintre nou-născuți, este o condiţie normală, dar, de asemenea, să-i  consilieze cu privire la modalităţile de a preveni dezvoltarea hiperbilirubinemiei şi să-i  instruiască pentru a contacta profesioniştii din domeniul sănătăţii.

Adaugă comentariul tău