Frigiderul, ca o cutie a Pandorei

Românului îi place să mănânce bine. Acesta ar putea fi unul dintre motivele pentru care ne plasăm în fruntea clasamentului ţărilor europene cu populaţie supraponderală. Pentru că plăcerea de a mânca este mare, iar finanţele şi timpul liber sunt tot mai puţine, au făcut ca noi să ajungem să ne hrănim tot mai prost. ”Suntem ceea ce mâncăm” este dictonul după care se ghidează nutriţioniştii. Nu este nevoie însă decât să aruncăm o privire pe etichetele alimentelor pe care le cumpărăm ca să ne dăm seama că mâncăm cancer pe pâine. Nici măcar produsele tradiţionale pe care le găsim în târgurile de profil organizate la final de săptămână în marile oraşe nu sunt atât de sănătoase sau lipsite de nocivele E-uri.

Sorin Minea, preşedintele Romalimenta, demontează basmul produselor 100% naturale de la tarabă.

” Fiecare dintre producătorii tradiţionali pe care îi veţi găsi în piaţă va spune că produsele de pe tarabă sunt din porcii lui. Ceea ce uită el să spună este că sunt interzise tăierea porcului la domiciliu, realizarea de produse din carne fără autorizaţie şi fără supraveghere de specialitate şi comercializarea lui în pieţe. Deci el recunoaşte de la început că a comis o ilegalitate, însă minte. Pentru că am acces neîngrădit la laborator, îmi permit să fac din când în când analiza produselor de pe piaţă şi nu o dată am constatat cu stupoare că declaraţiile lor sunt false – toate au substanţe chimice, toate au apă, toate au MDM (tocătură de oase, tendoane, pieliţe, grăsime – tot ce mai rămâne din carcasă ce se ia carnea – n.r.). Aceşti ”mici producători” sunt marii evazionişti, aici intrând carmangerii, mici făbricuţe insalubre care nu au putut să se autorizeze pentru că nu au făcut investiţia necesară pentru a intra pe piaţa de comerţ intracomunitar. Şi au mai învăţat un lucru. Îşi pun clop şi bundiţă şi pretind că vând produse tradiţionale. Din punctul meu de vedere, toate acestea sunt un atentat la sănătatea publică şi bătaie de joc. Nu poţi să-i vinzi unui om un produs de trei-patru ori mai scump doar pretinzând că este tradiţional”, spunea Minea pentru VerticalNews.

Zăpăceala bio-eco-natural

În cazul în care în hypermarket ne oprim în faţa rafturilor verzi, trebuie să ştim că trebuie să avem portofelul burduşit cu bani, pentru că acolo toate produsele sunt BIO şi de aceea costă dublu.

Produse ”bio” găsim şi la ţăranii din pieţe şi târguri. Ba, mai mult, ei le numesc ”naturale” şi ”eco” şi te taxează în consecinţă. Pleci bulversat de la tarabe şi îţi pui întrebarea ce este ”bio”, dar ”eco”, dar ”natural”?

Sorin Minea ne lămureşte că nu este suficient ca slănina pe care o cumpărăm de la ţăranul cu bundiţă şi clop să provină de la un porc crescut în ogradă cu porumb şi cu tărâţe, ca să spunem despre ea că este bio. Ca slănina să-şi merite numele de ”bio slănină” este nevoie ca însăşi hrana porcului să fi fost cultivată fără îngrăşăminte chimice, adică să fie la rândul ei bio. Situaţie imposibil de probat atât în pieţe, cât şi în supermarketuri.

Când ne referim la alimentele ecologice (organice) trebuie să ştim că nu au legătură cu preparatele în casă (home-made). Ecologic înseamnă produs care nu a suferit modificări genetice, nu au conservanţi sau coloranţi artificiali. În plus, au un termen de valabilitate foarte redus.

”De preferat ar fi să utilizăm pentru prepararea felurilor de mâncare materii prime provenite din agricultura ecologică, din flora şi fauna sălbatică, din zone nepoluate. Acestea sunt mai puţin poluate cu metale grele, reziduuri de pesticide şi îngrăşăminte chimice, antibiotice, hormoni, dioxine ş.a. Mai mult, alimentele ecologice au şi o densitate nutriţională mai înaltă, în special în fitochimicale (antioxidanţi naturali, fenoli, lignani, antociani etc.) extrem de utile pentru sănătate şi prevenirea bolilor”, recomandă profesorul Gheorghe Mencinicopschi, în cartea sa ”Şi noi ce mai mâncăm”.

Produsele bio respectă nişte reguli stricte în ceea ce priveşte lanţul de producţie (de la producerea materiei prime, la procesare, transport şi comerţ, comercializarea lui, plus obţinerea certificatului bio). Între produsele naturale şi produsele bio-organice, diferenţa o reprezintă tocmai aceşti paşi menţionaţi. Produsele denumite generic- naturale sunt bazate pe plante. Ele nu au fost cultivate pe terenuri organice şi nici nu au fost supuse procedeelor naturale, fără substanţe chimice pentru obţinerea substanţei finale. În plus, produsele naturale se consumă ca atare, fără intervenţie termică ( fierbere, prăjire, pasteurizare, coacere, microunde).

Fidelizare nesănătoasă

Dacă nu suntem decât consumatori obişnuiţi de alimente de hypermarket, dacă singurul capriciu alimentar la care visăm este hamburgerul zemos şi cutia cu suc, trebuie să ştim că suntem în pericol de a deveni dependenţi de gust. Nutriţioniştii spun că multe dintre aceste alimente  industriale au un gust nefiresc de bun şi, tocmai de aceea, induc conduite patologice de dependenţă faţă de acestea, care în limbajul marketingului agroalimentar  se numeşte ”fidelizarea consumatorului”. Tocmai aceste  calităţi senzoriale ale alimentelor – gust, aromă, savoare – sunt exploatate de către producători, în detrimentul consumatorilor care, prin dependenţă, îşi pun sănătatea şi chiar viaţa în pericol.

De ce? Pentru că pe lângă obezitate şi toate celelalte boli care derivă de aici (diabet, hipertensiune etc.), tot de la mâncare ne putem îmbolnăvi de cancer. Boala vine de la băuturile îmbuteliate în recipiente din plastic, până la alimentele vândute ca sănătoase şi recomandate ca fiind bogate în vitamina E pe care le consumăm cu încredere, fără a şti că vitamina E este recomandată numai în cantităţi mici, pentru că, în caz contrar, provoacă dereglări ale organismului.

Care sunt E-urile cancerigene şi care sunt alimentele care le conţin, aflaţi aici.

Scris de Alina Dan

Adaugă comentariul tău