Depresia dublează riscul de demență la pacienții diabetici

Depresia aparută la pacienții diabetici a fost raportată cu un risc mult mai mare pentru apariția demenței în comparație cu pacienții diabetici care nu asociază tulburări depresive.

Un studiu realizat pe mai mult de 19.000 de adulți cu diabet zaharat de tip II arată că depresia asociată dublează riscul de apariție a demenței în decurs de 5 ani. Același studiu a evidențiat faptul că cei mai expuși au fost pacienții tineri, la ei demența apărând cu un procent semnificativ mai mare decât la pacienții în vârstă.

În același context s-a aratat că demența a afectat cu precădere pacienții diabetici care nu primesc tratament cu insulină (și anume pacienți cu diabet echilibrat prin dietă sau antidiabetice orale) față de bolnavii dependenți de insulin. La prima vedere, pare un rezultat cel puțin ciudat având în vedere faptul că tratamentul cu insulină este unul greu de efectuat și provoacă de multe ori depresie prin scăderea calității vieții bolnavilor.

Rezultatul acestui studiu american este important în ideea în care o complicație – precum depresia – în cadrul unei boli cronice ce afectează un număr foarte mare de pacienți (așa cum este diabetul) trebuie tratată din timp și într-un mod corespunzator încă de la apariția primelor semne și simptome.

Pacienții cu diabet prost controlat (încă cu glicemii mari în ciuda tratamentului) sunt cei mai expuși la apariția depresiei și, în cadrul acestei asocieri, la aparitia demenței.

Diabetul decompensat împreună cu creșterea numărului de factori proinflamatori ce apar deopotrivă în ambele boli (diabet zaharat și depresie), ca și nivelul crescut de cortizol, pot fi factori care aduc riscul crescut de instalare a demenței.

Adaugă comentariul tău