Cum se manifestă şi se tratează infecțiile urinare la copii

Infecția urinară este definită ca proliferarea uneia sau mai multor bacterii în urină, determinând inflamație și invazie tisulară. Extremele acestei afecțiuni  sunt reprezentate de bacteriuria asimptomatică, mai precis persistența bacteriilor în urină, pe o perioadă mai lungă de timp fără simptomatologie, fără afectarea funcției renale, respectiv progresul până la implicarea țesutului renal determinând pielonefrita.

Cistita este definită ca o infecție de tract urinar localizată strict la nivelul  vezicii urinare, caracterizată prin disurie-discomfort în timpul micțiunii și hematurie (prezența de sânge în urină).

Infecția tractului urinar (ITU) apare, cel mai adesea, în perioada cuprinsă între două luni și doi ani, este mai frecventă la fete, iar rata de reapariție după prima infecție este de 40%. Cea mai frecventă cauză este bacteria E. Coli (80% din cazuri); mai rar se pot întâlni Klebsiella, Proteus, Pseudomonas și Enterobacterii.

Contaminarea urinei se face prin două căi: ca și în cazul adulților, calea ascendentă (bacteriile din tractul digestiv ajung în zona perineală și periuretrală,  apoi pătrund la nivelul uretrei ”urcând’ în interiorul tractului urinar. Este cea mai frecventă cale de contaminare a urinei), respectiv calea hematogenă (trec din sânge). Aceasta din urmă este mult mai severă și este frecventă la nou-născut și la sugarul mic, cauza fiind o infecție bacterienă în sânge.

Factorii favorizanți ai ITU prin colonizare ascendenta sunt igiena locală deficitară, constipația, deficite imunitare, vulvita, prepuț mic, oxiurază, stenoză de joncțiune ureteropielică sau vezico-ureterală, refluxul vezico-ureteral. Sfaturile specialiștilor exclud utilizarea de spumante de baie și spray-uri pentru igiena intimă. Se recomandă însă dușuri pentru igiena personală. Fetele trebuie să își facă toaleta scaunului realizând ștergerea din față în spate, iar copiii trebuie încurajați să își golească vezica la intervale regulate.

Cum se manifestă infecțiile urinare

Manifestăriile diferă în funcție de vârstă. La nou – născut există un interval liber, apoi apar: febra, alterarea stării generale, lipsa poftei de mâncare, vărsături, persistă sau reapare icterul.

La sugar și copilul mic predomină febra, urina este  tulbure, apare hematurie (sânge în urină) observată prin colorația mai roşiatică a scutecului, în unele cazuri pot apărea vărsături și chiar diaree.

La copilul mare caracteristice sunt febra, frisoanele, lipsa poftei de mâncare, incontinență urinară, dureri lombare în flancuri (părțile laterale ale abdomenului anterior) sau suprapubian, micțiuni dese în cantități reduse (polakiurie), usturimi la urinat sau senzația de urinat incomplet (disurie), miros puternic al urinei.

Întrucât infecția poate fi asimptomatică, un examen de urină ar trebui să i se realizeze anual fiecărui copil. Criteriile de diagnostic pentru urocultură sunt :  >10 leucocite/câmp în sedimentul urinar centrifugat și  > 100.000 bacterii/ml. Creșterea mai multor tipuri de microorganisme înseamnă contaminarea probei , nu infecție. Orice germene identificat în aspiratul suprapubian sau prin recoltarea pe sondă indică infecție. Orice numărătoare între 10.000 si 100.000 bacterii/ml necesită repetarea probei.

Diagnosticul de ITU trebuie să stabilească sediul acesteia, mai precis dacă este limitată doar la vezica urinară (cistită) sau implică și parenchimul renal (pielonefrită), aceasta din urmă fiind mult mai gravă.

Diferența se face prin probele de inflamație (proteina C reactivă, fibrinogenul, VSH) care se pozitivează în cadrul pielonefritei. De asemenea, trebuie stabilită forma ITU: simplă, complicată, recurentă (reaparitia acesteia) sau bacteriurie asimptomatică.

Investigațiile imagistice în ITU cuprind ecografia (care se face la primul puseu și se repetă la interval de 6 luni de la episodul inițial), cistografia micțională, urografia, scintigrama renală cu DMSA, respectiv nefrograma izotopică și IRM, realizate în funcție de tipul ITU, sediu și evoluție.

Cum se tratează infecțiile urinare

Tratamentul antibiotic este obligatoriu. Pâna la sosirea antibiogramei se poate folosi empiric amoxicilina. Alte antibiotice utilizate sunt amoxicilina plus clavulanat (Augmentin), cefalosporinele (cefalexin, cefuroxime, ceftibuten, ceftriaxon), amikacina, netilmicina, gentamicina.

Tratamentul farmacologic se corectează și în funcție de evoluția clinică. Este necesară  suplimentarea aportului de lichide. Dispensarizarea ITU presupune repetarea uroculturii la 48 ore de la debutul tratamentului, cât și la 48 ore după terminarea tratamentului, apoi lunar – timp de 3 luni consecutiv-, respectiv  o dată la 3 luni, 1 an etc.

Dr. Roxana Smădeanu, medic pediatru

Adaugă comentariul tău