Cele mai frecvente metode şi mijloace contraceptive

Metodele contraceptive (contracepţia) pot preveni o sarcină nedorită, permiţându-i unei femei să îşi aleagă momentul în care îşi doreşte să devină mamă. Metodele contraceptive sunt atât de natură hormonală, cât şi intrauterine sau de barieră.

Prezervativul reprezintă o metodă de barieră. Prezervativul este singura metodă contraceptivă care ne apără şi de bolile cu transmitere sexuală.

Steriletul este un dispozitiv de mici dimensiuni între 2,5 şi 3,5 cm care se introduce în uter prin cervix, cu rol contraceptiv. Noile tipuri de sterilete au fire sau inele din metal pentru a putea fi controlate. Exista mai multe tipuri de sterilete: clasice, cu hormoni, cu eliberare de cupru. In medie un sterilet poate rămâne în uter de la 3 până la 5 ani. Dar cele mai multe dispozitive intrauterine ce conţin cupru pot rămâne în uter până la zece ani.

Pilula contraceptivă blochează ovulaţia printr-o combinaţie de hormoni de sinteză – estrogen şi progesteron; împiedică ovarul să expulzeze ovulul, iar acesta nu mai poate ajunge în trompa uterină şi în uter, şi deci nu va mai putea fi fecundat; modifică endometrul (mucoasa interioară a uterului ) împiedicând astfel ca spermatozoidul să ajungă la un eventual ovul.

Diafragma face parte din gama metodelor contraceptive de bariera. Denumirea „de barieră” se referă la faptul ca aceste dispozitive contraceptive au rolul de a bloca accesul spermatozoizilor în cavitatea uterină.  Diafragma este o cupa de cauciuc de forma unui „dom” (sau a unui prezervativ încă ne-rulat), cu o margine flexibila, ce se introduce in vagin ca şi formă de contracepţie.

Metoda simpto-termală reprezintă combinaţia mai multor metode de contracepţie naturală: metoda temperaturii bazale, metoda mucusului cervical la care se poate adaugă metoda palpării colului şi observarea durerii ovulatorii. Această metodă de contracepţie naturală are ca scop evitarea întâlnirii dintre spermatozoizi şi ovul prin renunţarea la contacte sexuale în perioada în care ovulul ar putea fi fecundat.

Metoda calendarului este probabil metoda cea mai veche şi cea mai folosită. Metoda calendarului se bazează pe cunoaşterea zilelor în care femeia este fertilă, zile în care dacă au loc contacte sexuale neprotejate, se poate produce o sarcină. În această perioadă fertilă dacă nu se doreşte o sarcină se evită contactele sexuale, sau se poate recurge la alte mijloace contraceptive  (prezervativ, diafragma, etc.).

Contracepţia de urgenţă. Este o metoda de contracepţie, care se poate folosi după ce contactul sexual a avut loc; se mai numeşte şi contracepţie post-coitală; contracepţia cu pilule folosită în urmă cu 10-15 ani se numea contracepţia „de a doua zi” (morning-after pill). Eficienţa metodei este mai mică decât a altor metode contraceptive folosite în mod obişnuit. Ea nu trebuie folosită cu regularitate în locul altor metode.

Plasturii contraceptivi au apărut pentru prima dată în America, în anul 2002, iar în 2004 au început să fie utilizaţi şi de femeile din Europa şi Canada. Plasturele are o marime de 4 cm şi se ataşează ca un plasture obişnuit pe piele. Locul aplicarii poate fi schimbat de la o săptămână la alta, însă nu trebuie folosită crema sau loţiunea de corp în locul şi zona din jurul plasturelui. El poate fi pus pe braţ, pe coapsă, pe spate, singura indicaţie este să se evite zonele cu piele iritată sau foarte sensibilă, cum ar fi zona bustului. Se schimbă la interval de o săptămâna, trei săptămâni la rând, iar in cea de-a patra, se face pauză.

Citiţi şi: Pilula de a doua zi, la liber şi pentru minore

Sursa: sarcina-nasterea.ro

 

Adaugă comentariul tău