Ce trebuie să știți despre alergiile alimentare

Din punct de vedere imunologic, alergiile alimentare se împart în două categorii: IgE mediate și non IgEmediate. Deoarece multe probleme sunt provocate de cele care determină un răspuns acut din partea organismului (șoc anafilactic), ne vom opri asupra informațiilor despre alergiile IgE mediate.

Reacțiile adverse la anumite alimente sunt confundate frecvent cu alergiile, însă acestea nu sunt meditate imunologic. Aceste reacții adverse pot fi metabolice (intoleranță la lactoză), farmacologice (determinanți ai migrenei chimice precum tiramină, aspartamul, glutamat monosodic, nitrați, nitriți, cafea și ciocolată) sau toxice (toxiinfecții alimentare). În contrast cu alergiile alimentare, toxiiinfecțiile alimentare apar frecvent în condiții epidemiologice și nu sunt reproductibile.

Un studiu din Statele Unite arată că alergiile alimentare afectează până la 8% dintre copii și 3%-4% dintre adulți. Sunt responsabile pentru 29%-50% din cazurile de anafilaxie care la rândul ei determină 150-200 de decese anual (de 6-7 ori mai mult decât decesele survenite în urma înțepăturilor de inseste).

Practic, orice aliment poate cauza o reacție alergică. Cele mai frecvente, la copii, sunt alergiile determinate de proteinele din laptele de vacă (2,5%), ouă (1,6%), alune, soia, grâu, nuci, pește și crustacee. La adulți, cele mai frecvente alergii sunt date de alune, nuci, pește și fructe de mare. În comparație cu cei care nu prezintă alergii alimentare, copiii ce dezvoltă o astfel de sensibilitate sunt mai predispuși să aibă teren atopic care să includă și alte manifestări precum dermatită atopică, rinită alergică și astm.

Manifestările clinice ale alergiilor alimentare

Reacțiile alergice sunt independente de doza ingerată și se dezvoltă în câteva minute până la două ore după ingestie. Simptomele pot fi cutanate, gastrointestinale, respiratorii, circulatorii, neurologice și/sau atipice, precum un gust metalic în gură.

Organ/ sistem Simptome
Piele Prurit, înroșire, urticarie, angioedem
Gastrointestinal Prurit oral, dureri abdominale, crampe, vărsături, diaree
RespriratorCăi respiratorii superioareCăi respiratorii inferioare  Strănut, congestie mucoasă nazală, tuse, răgușeală, senzația de sufocare,dificultăți de deglutițieWheezing, dispnee, cianoză, stop respirator
Cardiovascular Inițial tahicardie, tardiv hipotensiune, aritmii, bradicardie, stop cardiac
Neurologic Modificări ale nivelului de reactivitate, anxietate, amețeală, pierderea conștienței
Altele Gust metalic, crampe uterine, senzația  de micțiune imperioasă

Aproximativ 90% dintre manifestări sunt cutanate, 70% respiratorii, 30-45% gastrointestinale și 10%-45% cu simptomatologie circulatorie care poate fi de la palpitații la colaps. Reacțiile severe sunt frecvent respiratorii la copii și circulatorii la adulți.

Diagnosticarea alergiei

Anamneza este vitală în diagnosticarea alergiei. Standardul de aur în diagnostic o reprezintă provocarea alimentară dublu–orb, dar aceasta este mai des folosită în cercetare. Testele cutanate și determinarea nivelurilor IgE specific cu sensibilitate crescută, dar specificitate moderată.

Testele cutanate: din cauza unei rate crescute de rezultate fals positive, un test cutanat pozitiv trebuie să fie corelat cu istoricul clinic, în timp ce un test negativ poate fi folosit pentru a exclude o alergie IgE mediată. Dimensiunea reacției locale nu este predictivă pentru severitatea reacției clinice.

Determinările de IgE specifice: Sunt utile atunci când nu se pot face teste cutanate (când pacientul este sub tratament antihistaminic, asociază dermatografism, un număr crescut de alergeni trebuie să fie testat, boli acute sau dermatită atopică formă severă). Determinarea în dinamică a IgE specifică este utilă deoarece nivelurile progresiv scăzute indică faptul că pacientul dezvoltă toleranță la respectivul alergen. Precum testele cutanate, nici determinarea serică nu face previziuni asupra severității reacției.

Tratamentul alergiilor

În prezent, nu există un leac sigur pentru alergiile alimentare. Terapia constă în educarea, prevenția şi tratamentul propriu-zis al reacțiilor acute. Tratamentul principal în acut se face cu antihistaminice și epinefrină intramusculară. Anitihistaminicele se folosesc atunci când un alergen cunoscut este ingerat și simptomele încă nu s-au dezvoltat. Studiile arată că cetirizina per os acționează la fel ca și difenhidramină. Prin urmare, pot fi folosite cu mențiunea că cetirizina are durată mai lungă de acțiune.

Epinefrina se folosește când predomină simptomatologia circulatorie sau respiratorie, iar reacția progresează și include 2 sau mai multe sisteme. Se folosește și dacă pacientul prezintă urticarie generalizată și vărsături incoercibile, cu sau fără simptomatologie circulatorie sau respiratorie.

Alternative la cele prezentate mai sus sunt beta2agoniștii pentru bronhospasm, oxigen cu flux crescut sau steroizii. Când există hipotensiune antagoniștii receptorilor H2, reumplerea patului vascular și supinația pot fi folositoare.

Dr. Roxana Smădeanu, medic pediatru

Adaugă comentariul tău