Ce ne poate spune o bezea despre viitorul copiilor?

În psihologie, controlul impulsurilor este definit ca ”abilitatea unei persoane de a aștepta pentru a obține ceea ce își dorește. În alte cuvinte, este vorba de voință și autocontrol. De ce este atât de important controlul impulsurilor?

Un raspuns interesant vine dintr-unul din cele mai cunoscute experimente din psihologie: testul bezelei. Creat în 1972 la Universitatea Standford, testul bezelei  a inclus un grup de copii de 4 ani, care au primit 2 opțiuni simple. Cercetatorul le-a oferit  o bezea, spunându-le că el va trebui să plece pentru puțin timp și, dacă vor avea rabdare și nu vor mânca bezeaua înainte ca el să se întoarcă, vor mai primi încă una. Dilema celor mici: să mănânce o bezea acum sau să aștepte și să mănânce 2 mai târziu?

Modul în care copiii au răspuns provocării este extrem de interesant și amuzant în același timp. Mai jos, o versiune modernă a aceluiași experiment.
După cum se poate observa, copiii au avut mari dificultăți în a-și controla impulsurile. Experimente succesive, organizate de-a lungul timpului, au aratat că vârsta contează extrem de mult – cu cât mai mic este copilul, cu atât mai dificil este să-și controleze impulsurile. Mai mult decât atât, copiii implicați în testul Stanford au fost urmăriți pe parcursul vieții, cu scopul de a observa în ce măsură această abilitate de autocontrol le va folosi mai târziu.

Rezultatele au fost surprinzatoare: copiii care la 4 ani au reușit să reziste tentației de a mânca bezeaua și au așteptat cele 20 de minute până la întoarcerea cercetătorului au obținut, ani mai târziu, rezultate academice și profesionale mai bune. Acei copii, deveniți adulți, și-au folosit capacitatea de autocontrol pentru a lua decizii mai bune, mai bine gândite și planificate, fiind considerați de cei din jur mai responsabili.

Toate studiile ulterioare au confirmat că autocontrolul este o abilitate esențială pentru o viață împlinită. Mai târziu, această abilitate a fost inclusă în categoria componentelor inteligenței emoționale, alături de autocunoaștere, empatie,  abilități sociale.

Impulsurile se controlează

O intrebare interesantă care apare în acest context și care stă, probabil, pe buzele oricărui părinte este: dacă autocontrolul este atât de important, aș putea să îmi învăț copilul să își controleze impulsurile?

Cercetările de ultimă oră dau un răspuns încurajator la această întrebare.  Deși controlul impulsurilor are o componentă genetică importantă, componenta educațională nu este deloc de neglijat. Deja există programe educaționale care pun accentul pe educarea copiilor în sensul creșterii inteligenței emoționale.

Spre exemplu, copiii sunt învățați să își controleze impulsurile imaginându-și un semafor. Ești gata să te enerverzi? Vizualizează lumina roșie a semaforului și un mare STOP! Asta te va ajuta să nu mai acționezi impulsiv.

O alta practică pentru părinții care își doresc să îi ajute pe cei mici să se controleze mai bine include ideea de “time out” sau “pauză”. Aceasta e diferită de vechiul “treci la colț”. Nu este vorba de o pedeapsă, ci de a-i da șansa celui mic să se calmeze în momente de izbucnire. Unele familii aleg un anume loc din casă ca locul de “pauză” – un scaun, un colț dintr-o cameră, un covoraș special, etc. Cei care adoptă această practică sunt sfătuiți să îl laude pe cel mic imediat ce s-a calmat. Încurajările îl ajută să înțeleagă că e important să îți controlezi reacțiile, iar asta este ceva apreciat de mami și de tati.

Puterea exemplului

Un  aspect foarte important în educația emoțională a copilului este, desigur, exemplul pe care părintele însuși îl oferă. Dacă părinții își pierd cu ușurință cumpătul, cei mici vor învăța rapid o lecție importantă. Din păcate, nu lecția cea bună.

Tocmai de aceea, este esențial ca părinții să își dezvolte propriile pârghii de autocontrol pentru a-i putea învăța cu adevărat pe cei mici această abilitate atât de importantă pentru viața de adult. Acest lucru este cu atât mai greu cu cât părintii sunt, ei înșiși, uneori copleșiți de stresul zilnic, la care se mai adaugă și toanele celor mici. Este ușor să îți pierzi cumpătul, să ridici tonul, să arunci pe fereastră autocontrolul când tocmai ai ajuns acasă după o zi grea la birou, iar cel mic tocmai a izbucnit într-o criză de plâns, fără vreun motiv important. Cu toate astea, efortul de a ne controla propriile reacții, de a respira adânc, de a pune lucrurile în perspectivă și de a nu ne exterioriza necontrolat, merită! Astfel, le vom oferi celor mici o lecție crucială, care le va servi toată viața.

Voi ce lecții de autocontrol le oferiți copiilor voștri? Astept, cu drag, povestile voastre din care am putea învăța cu toții.

Dr. Anne Pleșuvescu, parenting

Adaugă comentariul tău