Ce conţine apa de băut. Ce apă minerală să consumăm

În februarie anul acesta, Ion Iliescu, fost preşedinte al României postrevoluţionare şi fost ministru al Apelor în vremea lui Ceauşescu, spunea pentru VerticalNews că de vină pentru calitatea proastă a apei de la robinet este lipsa de investiţii a guvernelor postedembriste. Însă, cu investiţii sau nu, afectată mai mult sau mai puţin de poluare, este cert ca apa furnizată pentru consum de sistemul centralizat al oraşelor abia dacă poate fi folosită pentru uzul casnic.

Cum curge apa cu sodă, aluminiu şi polimeri

De exemplu, apa potabilă care curge la robinetele bucureştenilor provine din râurile Argeş şi Dâmboviţa. În staţiile de epurare în ea se picură acid sulfuric, sodă caustică, lapte de var, clor, sulfat de aluminiu şi polimeri, în cantităţi medicinale. Dozarea în apă a substanţelor toxice se face computerizat în cadrul fabricilor de tratare şi producţie a apei potabile de la Roşu, Arcuda, Crivina-Ogrezeni.

La Fabrica Apa Nova de la Roşu, care produce cam o treime din apa Capitalei, într-o zi de vară, când apa abundă de alge ale căror produşi metabolici ridică PH-ul  periculos de mult, în apă se adaugă cam 1.200 litri de acid sulfuric de concentraţie 96%, ca să-i stingă din bazicitate, coborând PH-ul apei la valori nedăunătoare mucoaselor. Clorul, care distruge de la bacterii saprofite până la germenii cei mai viguroşi, se adaugă în doze cuprinse între 300 litri pe zi vara şi 800 litri iarna. Iarna se adaugă mai mult clor, nu fiindcă „apa brută” ar fi mai infestată, ci din cauza temperaturii scăzute a apei captate din râul Argeş, care influenţează negativ solubilitatea chimicalelor introduse în ea.

Cumpărăm nitraţi în cantităţi variate

Dacă aşa cum se prezintă, situaţia în ceea ce priveşte apa de la robinet nu este deloc liniştitoare pentru consumatori, nici legat de apa îmbuteliată rezultatele analizelor de laborator nu ne fac să fim mai optimişti.

Laboratorul Larex a făcut o analiză a apelor minerale carbogazoase şi necarbogazoase pe care le găsim comercializate în România. Rezultatul demonstrează că nici scumpa apă îmbuteliată nu este aşa pură precum este lăudată în reclame şi că la fiecare dintre mărcile de pe piaţă există, în proporţii mai mari sau mai mici, nitriţi şi nitraţi.

  • Nitraţii (azotaţii) şi nitriţii (azotiţii) se folosesc pe scară largă, ca aditivi (E-uri), în industria alimentară deşi s-a demonstrat toxicitatea lor. Nitritul de sodiu sau de potasiu, precum şi nitraţii (E249, E250, E251, E252) sunt utilizaţi pentru conservarea slăninii, cărnii, şuncii, mezelurilor şi a brânzeturilor, precum si a mezelurilor, pateurilor, brânzei şi laptelui din soia. Nitraţii ca atare au o toxicitate mică. Prin reducerea acestora în organism se generază nitriţi şi nitrozamine, care sunt compuşi mult mai toxici, căci înhiba respiraţia tisulara şi fosforilarea oxidativă, reduc absorţia proteinelor, scad rezervele de vitamine (vitamina A, tiamina, acid folic) din ficat, determină transformarea hemoglobinei în methemoglobină, diminuându-se mult transportul oxigenului la celule si ţesuturi.
    Nitrozaminele sunt, toxice, mutagene si cancerigene puternice.
  • În România, concentraţia nitriţilor în produsele finite (produse din carne, lactate) este limitată la maxim 70 mg/kg, iar în unele ţări aceasta poate fi de 200mg/kg

Mulţi dintre comercianţii de apă îmbuteliată susţin că aceasta provine fie din izvoare de munte, fie din urma forajului la mare adâncime. Realitatea a demonstrat că nu toate apele îmbuteliate sunt bune pentru consumul de lungă durată.

Conform buletinului de analize realizate în cadrul aceluiaşi laborator, apele minerale de la noi se prezintă în felul următor:

  • Biborţeni – este o apă bicarbonată sodică, cu o concentraţie importantă de calciu, magnzeiu şi fluor. Este recomandată în afecţiuni hepato-biliare, litiaze biliare, dar contraindicată în regimurile fără sare.
  • Carpatina – are un conţinut bogat în sulfat de calciu şi magneziu. Este recomandată în afecţiuni hepato-biliare, litiaze biliare.
  • Dorna – este oligometalică, bicarbonatată, bogată în calciu şi magneziu. Este indicată în regimurile fără sare şi ca apă pentru biberon, în traterea edemelor, litiazei oxalice şi fosfocalcice. Facilitează diureza.
  • Borsec – este bogată în sulfat de calciu şi magneziu, dar este şi puternic mineralizată.
  • Izvorul Minunilor – este puţin mineralizată.
  • Bucovina – este bicarbonată sodică, bogată în  calciu, sodiu şi flour, fiind contraindicată în regimurile fără sare.
  • Poiana Negri – are un conţinut semnificativ de calciu şi este puţin mineralizată. Are indicaţii în hiperazotemie, negi şi celulită.

Evenimentul Zilei scria la finalul lunii trecute despre reţinerea producătorilor de ape minerale de a inspcripţiona pe ambalaj cantităţile de nitraţi din produs. Profesorul Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului pentru Cercetări Alimentare, atrăgea atenţia că nitriţi şi nitraţi găsim nu doar în apă, ci şi în alte alimente, dar şi asupra faptului că cei mai expuşi la efectele nocive ale compuşilor chimici din apele minerale sunt copiii, mai ales sugarii. ”Pentru sugari  apa cu nitraţi şi nitriţi este mai periculoasă: pot muri chiar de la un singur pahar cu lichid contaminat. Şi în cazul persoanelor adulte pot fi fatale chiar şi cantităţile mici de nitriţi, dar efectul apare în timp”, avertizează profesorul. În ciuda imaginii apocaliptice pe care o oferă, acesta subliniază că suntem nişte norocoşi: „Apele minerale din România au o calitate deosebită, putând fi comparate cu orice apă minerală de top din lume”.

În plus, regula de aur este: Pentru a nu avea probleme de sănătate, schimbaţi marca de apă minerală pe care o folosiţi măcar o dată la şase luni.

Adaugă comentariul tău